Alergie alimentara este acel complex de semne si simptome care apare dupa consumul unor anumite alimente la care o persoana este sensibila. Alergie la alimente este complexa si depinde de diversitatea alimentelor, de produsele rezultate in urma prelucrarii lor in cursul procesului de digestie, precum si de modificarile ce survin prin conservare sau prelucrare culinara.

Alimentele pe care le mancam, indiferent daca sunt de origine animala, vegetala sau minerala, pot determina la unele persoane diferite reactii adverse printre care unele pot avea origine alergica. Alimentele fac parte dintre alergenii inca insuficient cunoscuti sub aspect imunochimic.

Cauzele reactiilor care survin in alergie la alimente dupa ingestia pot fi diferite:

Specialistii care se ocupa de oamenii alergici, adeseori au nevoie de talent de detectiv, pentru a putea depista substanta raspunzatoare pentru simptomele alergice. Iar daca cineva nu se adreseaza imediat unui dietetician, ar putea sa afle doar dupa; multi ani care sunt cauzele pronblemelor sale de alergie alimentara.
De altfel, reactiile neplacute care insotesc uneori consumul de alimente au fost observate si descrise inca din antichitate, chiar de Hipocrate.

El scrie despre dureri puternice de cap, care apar dupa consumarea unui anume fel de cascaval. Lucretiu, inca in secolul I. i.e.n a facut o observatie valabila si in zilele noastre: ceea ce pentru un om este hrana, pentru altul poate fi otrava.
Printre alimentele care dau simptome de alergie se afla si sunca, vinul, salamul, ciocolata.

Tot mai multi oameni sunt sensibili la alimente

In ultimii ani, cazurile de alergie la alimente, la fel ca si alte forme de alergii, s-au inmultit foarte tare, afirma profesorul Kristof Nekam, presedintele Societatii de Alergologie si Imunologie din Ungaria. In timp ce mai devreme sufereau de alergii trecatoare doar 4-5 % din copiii sub trei ani si doar 1 % din adulti, acum, in cazul copiilor mici, procentul a ajuns la 8-10 %, iar in cel al persoanelor adulte, la 4-5 %.
Intrebarea-cheie este: in cazul oamenilor sanatosi, toleranta - calitatea care ajuta toata viata la consumarea oricarui aliment, fara aparitia simptomelor alergice - de la ce anume, cand si cum poate sa dispara.

Cand bolnavul este convins ca un simptom de acest fel a aparut ca rezultat la un aliment, trebuie sa consulte medicul si sa obtina dovada convingatoare a acestei relatii de cauzalitate. Prin teste imunologice, precum si prin alte criterii obiective, medicul poate stabili daca simptomatologia respectiva este determinata de alimentul incriminat printr-un mecanism alergic. -In practica se folosesc testele de provocare.

Aceste teste de provocare constau in suprimarea din alimentatia persoanei respective a alimentului incriminat timp de doua saptamani si apoi de reintroducerea lui in cantitate mica doar sub supraveghere medicala. Daca in primele 24 de ore nu apare nici un simptom, sub supravegherea medicului se readministreaza acelasi aliment in cantitate mai mare. Testul este considerat pozitiv cand se pot reproduce simptomele initiale cu care bolnavul s-a prezentat la doctor. Aparitia diferitelor simptome postalimentare sunt de tip imediat, intermediar si intarziat. Cele de tip imediat apar in prima ora de la readministrarea alimentului, cele de tip intermediar in urmatoarele ore iar cele de tip intarziat apar in urmatoarele cateva zile.

La aceasta clasificare a reactiilor postalimentare a contribuit aplicarea testelor imunologice. Totalitatea datelor culese de medic la examenul clinic il ajuta sa construiasca un diagnostic preliminar si il orienteaza spre examenele de laborator, sugerandu-i directia testelor cutanate necesare pentru confirmarea etiologiei afectiunii pacientului investigat. Fara aceasta prima etapa a examinarii clinice, calitatea diagnosticului are de suferit mult. A doua etapa , urmareste sa obiectiveze starea alergica a pacientului, si anume originea alergica a manifestarii sale clinice. In aceasta etapa, se va cerceta prin mijloace de laborator, modificarile care atesta implicarea mecanismului alergiei.

Cele mai cunoscute examene sunt: -cercetarea eozinofiliei din sange, secretii, tesuturi -determinarea Ig E totale serice Acestea sunt totusi niste teste orientative si nicidecum categoric semnificative pentru o manifestare alergica, tocmai pentru ca survin si in alte manifestari nealergice ( parazitoze intestinale, unele forme de neolpasm, unele infectii, dupa administrarea unor medicamente). Etapa a treia si cea mai importanta a investigatiei alergologice, face apel la teste care confera certitudine identificarii agentului cauzal.

Aceasta etapa este laborioasa si pentru medic si pentru pacient, iar durata testarilor este in functie de complexitatea cazului. Testarile se fac in vivo, si in vitro. Testarile in vivo, inseamna ca se fac la pacientii in cauza, iar testarile in vitro, inseamna ca se fac in serul recoltat de la acest pacient. In general, sunt preferate testarile in vitro, pentru ca nu sunt nocive pentru pacient si pentru ca economisesc timpul de explorare, chiar daca sunt mai scumpe si necesita aparatura moderna, care nu se afla la indemana oricarei unitati medicale.

Testele in vivo, si anume testele cutanate pot fi practicate in majoritatea unitatilor medicale si pot da indicatii foarte utile care sa confere valoare de certitudine diagnosticului, dar necesita supraveghere medicala pe timpul efectuarii lor.

Recomandări: Pentru reusita tratamentului este absolut obligatorie corectitudinea in respectarea indicatiilor primite. De asemenea, consultul periodic la medicul care a intiat tratamentul creste sansele reusitei prin monitorizarea corespunzatoare a cazului. Este important de stiut ca pe moment, chiar daca rezultatele nu sunt totdeauna satisfacatoare, totusi respectarea indicatiilor medicale creste mult sansa pacientului de a putea tolera in viitor , alimentul care in prezent i-a fost interzis.

Produse naturale cu eficenta maxima in alergie la alimente:

Noni Liquid

Liquid Chlorophyll

Detox Patch

BioHarmonex