Deshidratarea poate constitui uneori un caz de urgenta medicala, a carui gravitate trebuie sa fie evaluata in functie de volumul pierdut, semnele clinice si originea acestei deshidratari.

Volumul si distributia apei in organism

• 55 - 60 % din greutatea corporala la barbatii tineri
• 45 - 50 % din greutatea corporala la femeile tinere.
• muschi - 50 %
• piele - 20 %
• alte organe - 20 %
• sange - 10 %.

Bilantul hidric (orientativ)

 Deshidratare este un termen destul de ambiguu care nu poate face diferenta intre simpla pierdere de apa si pierderea de sodiu. Ambele conditi sunt asociate cu scaderea volumului extracelular. Volumul extracelular este determinat de toata cantitatea de sodiu din organism si nu numai de concentratia lui plasmatica.

Un simplu deficit de apa reduce proportional ambele componente intra si extracelulara.
Un deficit de sare (clorura de sodiu - NaCl) va duce numai la scaderea volumului extracelular.

Asocierea termenilor de izotona (izoosmotica), hipertona (hiperosmotica), hipotona (hipoosmotica) se refera la osmolaritatea volumului extracelular, frecvent calculata in functie de concentratia sodiului plasmatic.

Distributia apei intre cele doua compartimente se face prin osmoza, ceea ce reprezinta difuziunea apei prin membrane de la regiunea cu concentratie osmotica mica la cea cu concentratie osmotica mare.

Cauzele de deshidratare

• Deshidratarea izoosmotica : hemoragiile, arsuri cu transvazare de plasma, pierderi de lichide gastrointestinale (diaree, varsaturi), peritonita, ascita, faza poliurica din insuficienta renala acuta, transpiratii, diuretice, diabet zaharat, alcoolism. Initial apare pierderea lichidului plasmatic inlocuit prin cel interstitial fara sa modifice osmolaritatea VEC. Nu apare nici o schimbare la nivelul VIC.
• Deshidratarea hiperosmotica : reducerea aportului de apa, diabetul insipid (neurogen sau nefrogen), diabetul zaharat, alcoolismul, administrarea sarurilor de litiu, febra, evaporare excesiva prin transpiratie sau pulmonar (ex. respiratia artificiala), diaree, arsuri, tratament cu manitol. Initial lichidul pierdut este plasma care devine hiperosmotica si atrage lichidul interstitial cu cresterea osmolaritatii acestuia, apare o fuga consecutiva a VIC spre interstitiu ducand in final la reducerea volumului si VIC si VEC.
• Deshidratarea hipoosmotica : transpiratii abundente, aport excesiv de diuretice saluretice, pierderi renale de sare prin insuficienta suprarenala, acumulare de lichide in cavitati - ileus, peritonita. Initial pierderea de sare duce la pierdere de apa, dar excesul de sare va conduce la scaderea osmolaritatii VEC si trecerea apei din VEC spre VIC cu scaderea consecutiva a lichidului extracelular si cresterea celui intracelular.

Simptomatologie : (deficit pt.un adult de 70 Kg)

• La deficit de 2 litri - sete (poate lipsi la batrani) ± pliu cutanat persistent, reducerea tensiunii oculare
• La deficit de 2-4 litri - reducerea cantitatii de urina eliminata (oligurie / anurie), slabiciune, mucoase uscate (limba crapata, depuneri " scorsoase"), pliu cutanat persistent, febra, hipotensiune ortostatica / hipotensiune, tahicardie
• La deficit sever de peste 4 litri - se adauga: confuzie, obnubilare, convulsii si semne circulatorii : tahicardie, vene jugulare colabate, puls filiform, hipotensiune pana la soc.

Simptomatologie specifica

• Deshidratarea hipotona - pericol de edem cerebral - cefalee, varsaturi in jet, apatie, somnolenta, staza papilara la fundul de ochi, convulsii, stare confuzionala, NU exista senzatia de sete.
• Deshidratarea hipertona - stare confuzionala, convulsii, coma, tensiunea arteriala se mentine mult timp normala, in final insuficienta renala acuta, hemoragie cerebrala

Produs natural recomandat in deshidratare:

Ocean 21

Aquarion

Solicita o schema de tratament personalizata                                                          Recomanda unui prieten