Ienupar (Juniperus communis) - anaperi, archis, boaba de brad, bradisor

Ienupar prefera locurile luminoase, cu umiditate atmosferica ridicata, rezista la ger si seceta, nepretentios fata de sol. Ienuparul creste in locurile stancoase, prin pasunile din regiunile muntoase si se mai numeste anaperi, archis, cetina, finior, ialovat, jireapan, jneapan, turtel.

Fructele sale - Fructus juniperi - sunt folosite in medicina. Ele contin ulei volatil, care le da un miros placut de rasina, zaharuri, acizi organici (fumaric, acetic, oxalic), saruri de potasiu si calciu, precum si un principiu amar (iuniperina). Din fructele de ienupar se prepara un ceai care are actiune diuretica si antiseptica, dand bune rezultate in bolile de rinichi si basica udului. Gravidele si bolnavii care prezinta inflamatii manifestate prin urinare cu sange vor evita folosirea lui.

Ceaiul din fructele acestei plante se mai recomanda in bronsitele acute si cronice, usureaza tusea, mareste pofta de mancare, restabileste activitatea digestiva, inlatura dispepsiile de fermentatie, micsoreaza balonarile stomacului, mareste puterea de transpiratie, eliminand astfel toxinele din corp si pe aceasta cale.

Primavara se recomanda o cura de fructe de ienupar sub forma de decoct (10-20 boabe la 1 l de apa).
Infuzia se prepara din 10 g (2 lingurite) fructe la 200 g apa, din care se iau 3-4 linguri pe zi.
Asociate cu frunze de mesteacan, fructele de ienupar isi maresc actiunea diuretica.

Frictiunile cu uleiul de ienupar in amestec cu spirt, in proportie de 1 g ulei volatil la 100 g spirt, calmeaza durerile provocate de reumatism, lumbago si diferite stari nevralgice. Frictiunea se mai poate prepara si astfel: o mana de fructe zdrobite se amesteca cu cca. 100 g alcool, iar dupa cateva zile se adauga 1 l otet de vin. Dupa o macerare de 7-8 zile se strecoara si se intrebuinteaza la nevoie in stari febrile.
Fructele intra in compozitia ceaiului antireumatic.

Uz intern:
bronşite cronice, enterocolite, diabet, acnee, eczeme, litiază vezicală, reumatism, hepatită epidemică, anorexie, edeme renale, edeme virotice, edeme cardio-renale, gută, hidropizie (acmulări de lichid în ţesuturile şi seroasele organismului, ca pleură, pericard, peritoneu, articulaţii).

Uz extern:
reumatism, stimularea circulaţiei periferice, tuse, gripă, guturai.
Pentru tratamentul intern,
infuzia o preparaţi în felul urmator: 2 linguriţe de fructe la 200 ml apă clocotită din care se iau 3-4 linguri pe zi între mese (în raport de dureri).
Pentru tratamentul extern
se recomandă uleiul de ienupăr: 10 g de ulei de ienupăr se amestecă cu 100 ml alcool, într-o sticlă în care se lasă timp de 4-5 ore, folosindu-se doar seara la culcare pentru frecţii.
Soluţia pentru frecţii
se mai poate prepara şi astfel: o mâna de fructe zdrobite se amestecă cu circa 100 g alcool, iar după citeva zile se adaugă un litru de oţet de vin. după o macerare de 7-8 zile se strecoară şi se întrebuinţează în stări febrile.

 << back                                                                                  Recomanda unui prieten