 |
Merisor
Merisor creste prin padurile umbroase si umede din regiunea alpina. Datorita fructelor sale rosii, poporul ii mai
spune si cocazar de munte, smirdar. In medicina se folosesc frunzele - Folium Vitis idaeae - pentru
actiunea lor antiseptica, in tratarea bolilor de rinichi si inflamatiilor vezicii urinare, datorita cantitatii apreciabile de
arbutina, care in organism se scindeaza in hidrochinona si derivati flavonici.
|
Pentru aceleasi motive se recomanda in guta si
reumatism. Pentru a extrage in intregime substantele active din frunze, se recomanda ca ceaiul sa se prepare in modul urmator: peste doua
linguri de frunze bine maruntite se toarna 100 g. apa rece. Se amesteca bine si dupa 15 minute se strecoara lichidul intr-un vas.
Peste frunzele ramase se pun 100 g. apa clocotita si se fierb 15
minute. Vasul se ia de pe foc si se lasa sa stea 1o minute, duapa care se strecoara. Se amesteca ambele lichide. Se completeaza cu
apa pana la 200 de g. si se indulceste cu zahar. La 3-4 ore se ia cate o lingura. |
|
Pentru prepararea ceaiului se mai poate folosi si
urmatoarea formula: frunze de merisor 30 g., flori de albastrele
10 g. siradacina de lemn-dulce 10 g.
O lingura din acest amestec de plante se opareste cu un pahar de
apa clocotita. Se fierbe 10 minute, se lasa sa se raceasca, apoi
se strecoara. Se indulceste si se bea ca diuretic cate o lingura
de supa inaintea fiecarei mese principale.
Pentru a mari actiunea dezinfectanta a ceaiului, se recomanda sa
se ia condiment si bicarbonat de sodiu pentru a mari alcalinitatea
urinei.
Frunzele de merisor intra in compozitia ceaiului diuretic. Nu se
recomanda in timpul sarcinii. Fructele contin acid citric, malic,
benzoic, zaharuri, tanini, vitaminele A, C, un glicozid (vacciniin)
si se recomanda in diaree.
<< back
Recomanda unui prieten
|
|
|
|