 |
Mesteacan
Mesteacan este folosit in tratarea multor boli,
incat pe drept cuvant i se spunea "arborele vietii".
De la mesteacan se intrebuinteaza frunzele, mugurii, coaja si seva.
La noi in tara, in mod curent, se utilizeaza frunzele - Folium
Betulae - pentru a mari diureza.
Frunzele contin saponine, o substanta amara, mucilagii, tanin de
natura pirocatehinica, ulei volatil, un glicozid de natura
flavonica (betulina), zaharoza, rezine etc.
|
Ceaiul de mesteacan, prin diureza puternica pe care o produce,
face sa se elimine toxinele din corp, stimuleaza schimburile
organice, avand in acelasi timp si o actiune depurativa. Multe
boli de piele sunt influentate in bine de o cura facuta cu acest
ceai.
Diureza produsa are o actiune favorabila in reumatism, guta,
inflamatii articulare si nefrite cronice. Se recomanda in formele
cardio-renale insotite de edeme si albuminurie, contribuind la
eliminare apei retinuta in tesuturi. Nu provoaca iritatii ale
parenchimului renal. Favorizeaza eliminarea acidului uric si
colesterolului.
Dupa unii autori, ceaiul de mesteacan are proprietatea de a
dizolva piatra la rinichi (litiaza renala). Se recomanda si in
boli de ficat. |
|
Infuzia din frunze de mesteacan se prepara in modul urmator: peste
20 g. frunze maruntite (2-3 linguri) se toarna 200 g. apa
clocotita. Se acopera si se lasa pana se raceste la 40 grade C,
apoi se adauga un varf de cutit de bicarbonat de sodiu care
neutralizeaza acidul betuloretinic, deoarece acesta micsoreaza
actiunea diuretica a frunzelor de mesteacan. Dupa 6 ore, se
strecoara si se bea lichidul in doua reprize, la un interval de 4
ore. Extern, baile cu frunze de mesteacan intaresc radacina
parului si influenteza in bine iritatiile parului.
Cercetarile mai noi arata ca spre deosebire de frunze si muguri,
seva de mesteacan nu are actiune diuretica. Mugurii, datorita
uleiului volatil pe care-l contin, au proprietati antibiotice.
Frunzele de mesteacan intra in compozitia ceaiurilor antireumatic
si diuretic.
<< back
Recomanda unui prieten
|
|
|
|